Sâmbătă seara am fost în oraş cu Moni, Dan şi Iulia ( and a few more ).
Ne-am îndreptat spre Chanson, deoarece ne-am simţit bine ultima dată când am fost pe acolo.
Toate bune şi frumoase, lume în limita bunului simţ, muzica nereproşabilă… asta până la un moment dat.
A început iar nenea barmanu’ ( care este şi “dj” pe alocuri ) să pună piesele în vogă ( mă refer aici la house/trance/shit ce merge pe la tembelizor ). Ne-am bucurat iniţial. Am apucat să ne tragem sufletul puţin .
Dar după vreo 45 de minute în care se zbenguiau doar piţipoancele pă ring mi-am luat inima în dinţi şi l-am rugat, dacă se poate în viitorul apropiat, să schimbe puţin ritmul, ca să se simtă bine şi restul poporului.
Mă îndrept cu tupeu către bar şi-l rog politicos să ne înveselească puţin… la care-mi foote o replică de zile mari “aţi ascultat stilul vostru, acuma tre sa mulţumesc şi alţi clienţi. Nu sunteţi doar voi aşa că…” eu către el : “bine bine…. dar când schimbi ritmul?” ( aveam tupeu nene ). Răspuns sec “în 23 de minute şi 13 secunde”… îi transmit că e OK şi că mă întorc peste 23 de minute şi 13 secunde!
M-a enervat… pentru că a vorbit pe un ton extraordinar de arogant. Un aer de superioritate… şi în fond şi la urma urmei ce este el? un barman cu două clase ( îţi dai seama doar după o discuţie cu el ). Măcar în Lord’s îţi spun băieţii/fetele că o să schimbe piesa şi n-o mai schimbă, dar o spun pe un ton prietenos .
Anyway… a schimbat ritmul, dar au reînceput piesele ( adică le-a pus tot pe alea pe care le-am ascultat când am ajuns ).

Tags: aberez aberez aberez, caca, day by day, Oradea, personal