Happy 17th birthday to you my dear…
I miss you too much, too much…
La multi ani sis’
Sep 28
last week around…
Sep 27
Daca toate ies bine, saptamana urmatoare mi-e cam ultima pe meleagurile romanesti.
In data de 7 ma-ntorc in Londra si habar nu am cand revin prin tara ( s-ar putea de Craciun, s-ar putea ca anul viitor in februarie, s-ar putea ca doar vara viitoare ).
Stau si analizez tot mai mult situatia data. Sunt ferm convins ca nu merita sa mai petrec prea multe clipe prin Romania, chiar nu-si are rostul. Ma uit sa vad ce las in urma… mai nimic! Prieteni? Am vazut cati prieteni ‘adevarati’ am, chiar foarte multi. Amintiri? Le iau cu mine ( sau le las acasa for ever and ever ).
Stau in fata unei decizii foarte importante si nu-mi vine sa cred ca s-a ajuns aici. Nu-mi vine sa cred ca am trait atatia ani intr-un mediu atat de infect, fara gram de speranta, respectiv viitor. Eh… asa ne-a fost ‘dat’ ( pe dracu’! noi ne-am facut-o cu mana noastra, doar noi. Suntem niste prosti ca inghitim si inghitim tot ceea ce ni se baga pe gat )!
life, bloody life!
Sep 24
It’s quite interesting…
You know, everything seems to be totally normal, but you eventually find out that’s not!
All your plans, dreams, ideas, everything collapse. Your horizon it’s getting narrow! You know the feeling, probably you do. Because, if your answer is negative, I suppose you didn’t take steps into this life.
When you feel betrayed by the people you trusted the most, it’s shit ( sorry for the colorful language ). Totally shit…
And your asking yourself: ‘What went wrong? What the fuck did I do wrong?’. And answers and bouncing everywhere around, but you can’t find the proper answer, you just can’t find it.
You look behind and you try to blame the past ( as Adolf said ‘Life is like a grammar lesson. You find the past perfect and the present tense.’ ), but you can’t blame the past, can you? You try to blame the present and you succeed and of course you succeed!
But after a few chats everything comes back to normal ( or at least it should be normal again ). And your happy! Because the horizon ( you know, the bloody horizon ) it’s getting wider, much wider!
But when you start feeling better, other and other things start popping up. ‘Wow, it’s amazing’ you say.
Anyway, the story should end soon or it should continue nicely, colorful. But deep inside of you, you what again the pink and purple life, of I bet you do…
But what’s more fucking painful? When that bloody sentence formed out of 3 bloody words starts to disappear. You know the sentence, everybody knows the sentence. The sentence that started and ended several wars, disputes ( use your fucking imagination for fuck sake 
).
So let’s smile, it helps a lot, believe me!
( to be continued )
disclaimer: the post it’s written in English and I expect only English comments ( adică aștept doar comentarii în limba engleză ). Another thing that needs to be added is that I had this article in drafts, but I didn’t finish it, so it’s not a ‘fresh’ article.
living in U.K. :)
Iun 21
Probabil nu sunt eu cea mai în măsură persoană să povestesc despre așa ceva ( având în vedere faptul că sunt aici de 10 zile ), dar deja pot să spun câte vorbe despre Londra.
Vreau să subliniez în primul rând că în procentaj de 99% am să revin și am să ma stabilesc aici 
.
Este un oraș minunat din toate punctele de vedere. Atracții turistice găsești la tot pasul, mijloacele de transport în comun sunt mai extraordinar de bine gândite ( deci poți să ajungi unde vrei, fără să ai nevoie de mașină ), chestia că oamenii sunt reci este doar un mit tâmpit ( pe oricine întrebi pe stradă ceva, de la englezi 100%, community officers până la imigranți de peste oceane, îți va răspunde fără să stea pe gânduri și poate te și însoțește până la destinație ), prețurile sunt foarte OK ( asta dacă lucrezi cu ideea de a locui aici, nu de ați strânge bani ), un aer extraordinar de curat ( mă trezesc dimineața la 6 fără ajutorul ceasului ), verdeață cât pentru 30 de Bucale ( Richmond Park e cam cât cartierul Nufărul ), etc.
Read the rest of this entry »
here we go
Iun 11
Ok! Cu peripețiile de rigoare, de care nu sunt nici de departe mândru, am ajuns într-un final la Feryhegy.
A mai rămas ieșirea din aeroport și ambarcarea în avion ( apropos, pentru cei cu piercing-uri în limbă, nu vă faceți griji, nu vă pune nimeni să-l scoateți ).
Mă așteaptă minunata Londră, minunata vreme ploioase, gradele mici, muncă, etc. Dar las pentru 3 luni ( care fie vorba între noi, e al naibii de mult ) pe cei mai dragi și apropiați mie. Asta-i viața, e al naibii de grea și e suprasolicitată în rOMÂNIA.
Rămâne să vedem cum mă descurc după aceste 3 luni, dacă hotărăsc să revin, dar pentru o perioadă de timp mult îndelungată.
În alte rânduri transmit, persoanelor care se simt vizate, că le iubesc și că deja mi-e dor .
Un post lacrimogen, ce mai… ahhhh… și mulțumesc PANNON GSM pentru WiFi din aeroport.
Cheers mates!
nişte chestii
Iun 8
Long time no see, that’s for sure!
Încep cu începutul. Din circumstanţe atenuante joi pornesc spre Londra şi am să-mi petrece întreaga vară, acolo, muncind. Nu întrebaţi de ce şi sper din tot sufletul să nu-mi apară prieteni peste “noapte” ( pentru că de obicei aşa se întâmplă ). Probabil am să scriu mai des de pe acolo, probabil.
Revin la chestiile autohtone de care sper să mă scap pe acolo.
Încep cu mult lăudatul ProTV ( lăudat de mine, bine-nenţeles ).
Acum ceva vreme a fost, probabil, cea mai naşpa finală de Liga Campionilor din câte am văzut eu până acuma. Echipele angrenate în “război” au fost Barcelona ( spurcaţii ) şi Manchester United. Mă leg acum de speakerii acelui meci, Mironică şi Mocanu dacă nu ma înşel, pentru modul patetic de a comenta finala.
Read the rest of this entry »
Aproximativ cu o lună înainte citisem la Laurenţiu de o idee propusă ( doar o idee, repet ) de o minte la fel de lucidă ca şi ideea de a introduce o taxă super mişto: plată în plus la abonamentul de internet pentru drepturile de autor ( era dezbătut mai mult capitolul legat de muzică, că doar rOMÂNIA e plină de hartişti ).
La aproape o lună după… stupoare. Uitaţi aici ce s-a inventat!
Deci hai să înţeleagă şi idiotul de mine ( care nu percepe nici până în ziua de azi cum trupa asta se poate numi trupă, e doar un exemplu ): adică eu să plătesc 3%, respectiv 0,5% ca semn de recunoşinţă pentru un album al unei trupe mai sus menţionate? STOP!
Ceva nu e bine şi nu e bine deloc! Adică un band, tot ca ăla de sus, primeşte un onorariu de aproximativ 1000 de euro ( această sumă poate fii mult mai mare dacă band-ul a infuzat destul de bine posturile T.V. de muzică, mizerabilele de posturi Radio, emisiunile T.V. la fel de mizerabile ca şi posturile Radio, etc ) pentru un “concert” în care să-mi mai spună şi “Jo regelt kivanok”, mai vrea şi bani de pe orice aparat şi suport vândut în rOMÂNIA? Nu se poate aşa ceva… nu se poate! Câţi dintre voi câştigaţi atâţia amar de bani în 2 ore ( de zbenguială pe scenă )? Sunt conştient de faptul că sunt cheltuieli: cărăuşi, transport, cazare, etc, dar marea majoritate sunt decontate. Câţi?
Hai, câţi idioţi sunteţi care aveţi mp3-uri pe HDD-uri cu Hi-Q, Morandi, Blondy, Blaxxxxxxxy Girls? Câţi sunteţi care ascultaţi formaţii de genul de bunăvoie? Presupunm că e un target pentru o vârsta între 9 şi 14 ani ( asta dacă ăştia nu ascultă manele ). De ce pwla mea să plătim toţi pentru voi? Ultimul album pe care l-am cumpărat e de la IRIS ( album pe care l-am cumpărat pentru că respect formaţia şi chiar era un album reuşit ), album pe care chiar nu-l mai ascult… nu-l mai ascult decât pe Trilu.
Şi normal că a sărit Florin ca şi ars când s-a luat lumea de el ( şi de cei ca el ), că doar el are MOF-ul lui şi scoate bani frumoşi, că doar ăştia cu Casele de Discuri sunt nişte şacali, care dacă tu te-ai lansat prin ei, au grijă să nu rămâi cu niciun ban din vânzările de disk-uri ( cunosc destule cazuri ).
Idei ar mai fii, poate le dezbatem în comentarii .
( thumbnail luat de aici )