Cuvintele sunt de prisos…
S-a dus surioarea mea în cer, între îngeri, locul din care, parcă, era ruptă ea.
De mic îmi spunea tata când porneam la drum “ochii tăi şi fata” şi aşa era tot timpul. Îmi pare rău că ultima dată n-am mai putut-o ajuta şi că n-o pot ajuta.
S-a dus spre un loc mai bun, pentru că ea repeta într-una “De ce sunt oamenii atât de răi, de ce?”. Uite Lari, acum poţi să schimbi lumea în bine, acum! “De ce nu ne iubim cu adevărat? De ce?” Toată lumea, oricine a făcut cunoştină cu tine a rămas cu o părere bună, foarte bună.
Tot timpul era-i şi eşti cu zâmbetul pe buze pentru că eu ştiu că tu eşti lângă mine. Tu nu m-ai părăsit niciodată!!!

( Larisa îşi i-a rămas bun de la noi, joi la ora 14 )

Tags: LARI